24 coaches online • Server time: 08:51
La anul 1839
Din zi în zi mai tristã, sãrmanã Românie;
De douã veacuri jalea îþi creºte ne-ncetat!
Traian se mirã, plânge, priveºte-a ta câmpie
Ce-o ºtie câmp, odatã de Acvil-apãrat.
O! Tristã-i suvenirea la cei în agonie!
Amar e când te doare, sã vezi ca-eºti împilat,
Sã-neci a tale lacrãmi; sã vii, cu bucurie,
A sãruta ºi mâna ce ºtii cã te-a trãdat!
Pe cine aºtepþi oare s-aline-a ta durere?
Pe-acela ce te suge? te calcã în picere?
Pe cei carii te-ar vinde de mii de ori p-un tron?
Te amãgeºti!... Dar, aflã ºi crede în tãcere:
Oricare slãbiciune în chinuri ia putere...
În fiare creºte iute vârtutea lui Samson!
C Bolliac